Tabăra Evrika este puțin diferită de ideea de „tabăra” pe care ne-o amintim de când eram noi copii: atunci era simplu, făceam bagajul, știam că plecăm la munte/mare, râdeam mult în autocar sau tren, legam prietenii, râdeam iar, atârnam la soare, vorbeam mult, stăteam treji până seara târziu, iar râdeam
