Se spune că flautul a fost inventat de Pan ca să înveselească zeii, nimfele, oamenii și animalele. Flautului (sau fluierului, care face parte din aceeași familie de instrumente și este încărcat cu aceeași simbolistică) i se atribuie proprietăți miraculoase: vrăjește natura firea, învie morții, face să crească vegetația, îmblânzește animalele, îndepărtează duhurile rele. Ne amintim cu toții povestea păstorului care, ajuns în pădure și fiind înconjurat de fiare sălbatice, a cântat din fluier pană când toate animalele au început să țopăie într-o veselie debordantă pe muzica lui. Curând l-au implorat să se oprească din cântat, căci își pierduseră suflarea. Și nu întâmplător, în cartea Republica, Platon considera cântatul la flaut ca fiind primejdios cetății ideale, pentru că muzica lui stârnește în oameni exuberanță, o energie de nestăvilit care poate face rău armoniei sociale bazate pe rațiune.
Dar sonoritatea flautului este cu mult mai încărcată de nuanțe și este mai mult decât vitalitate pură. El stârnește, e adevărat, dar și domesticește emoțiile noastre.
Pe 22 ianuarie, Școala Evrika a găzduit o seară magică, în care sunetele delicate ale flautelor ne-au purtat pe aripile emoției. Prof. Ion Bogdan Ștefănescu și 4 dintre studenții dumnealui, împreună ansamblul Flaut Power, ne-au oferit un concert de poveste, în care cinci flaute, de la cel bas la piculină, au adus la viață piese clasice și contemporane. Muzica ne-a vrăjit, ne-a însuflețit și ne-a adus împreună – exact așa cum ne dorim să facem și la următoarele Serate Evrika.
