Începutul adolescenței, nu un ,,copil problemă”
Cu toții știm că începutul adolescenței este una dintre cele mai intense etape de dezvoltare umană. Adolescența reprezintă o perioadă marcată de schimbări semnificative la nivel emoțional, cognitiv, social și biologic.
Astfel, una dintre principalele situații cu care ne confruntăm, din rolul de părinți și profesori în interacțiunea cu adolescenții sunt schimbările de dispoziție.
Studiile de neurodezvoltare (Steinberg, 2014) ne spun că sistemul limbic (responsabil de emoții) se dezvoltă mai rapid decât cortexul prefrontal implicat în autocontrol și luarea deciziilor). Astfel că, ne confruntăm cu: emoții intense, reacții rapide, dificultăți în reglarea comportamentului.
Adulții au un rol esential în tot acest proces: ei nu pot ,,înlătura” emoțiile, însă pot ghida adolescentul să le recunoască și să le gestioneze. Colaborarea dintre părinți și profesori este cheia: când ambele părți sunt consecvente, calme și disponibile emoțional, copilul învață să își regleze emoțiile într-o manieră sănătoasă.
Rolul profesorului este acela de a oferi siguranță și structură în clasă, să observe stările elevului și să îl ajute să învețe autocontrolul și reglarea emoțională, fără a judeca.
Rolul părintelui este acela de a fi prezent și empatic, să valideze emoțiile copilului, să mențină limite clare și să-l învețe cum să gestioneze situațiile dificile.
Înțelegând aceste roluri, adulții pot transforma schimbarile de dispoziție nu într-o problemă, ci într-o oportunitate de creștere și comunicare.
Tips and tricks pentru părinți și profesori în vederea gestionării schimbării dispoziției la adolescenți:
- Nu luați reacțiile personal. Adolescentul nu luptă cu tine, ci cu schimbările lui hormonale, presiunea socială, nevoia de autonomie, identitate în formare.
- Regula celor trei pași în conflict
- Ascultă fără întrerupere,
- validează emoția: ,,înțeleg că ești furios…”, abia apoi,
- caută soluții. Este o mare diferență între a te raporta cu ,,nu e mare lucru” versus ,,pentru tine pare important”.
- Separă emoția de comportament. Poți accepta emoția, dar nu orice comportament. Exemplu: ,,Este în regulă să fii furios, dar nu este la fel de în regulă să trântești ușa”
- Creează predictibilitate. Deși pare că adolescenții resping regulile, aceștia au nevoie de fapt de un program relativ stabil, limite clare și consecințe consecvente. De cele mai multe ori, lipsa de consecvență amplifică schimbările de dispoziție.
- Oferă alegeri limitate. În loc să spui ,,Fă-ți temele acum! ”, poți întreba ,,Preferi să le faci acum sau după ce mănânci?”. De cele mai multe ori, autonomia are rolul de a reduce opoziția.
- Încurajează reglarea emoțională. Învață-l tehnici simple: pauză de câteva minute înainte de a răspunde, respirație, jurnal, mișcare. Profesorii pot introduce minute de reset în clasă.
- Încearcă să observi tiparul, nu doar episodul. Întrebați-vă dacă este oboseală, lipsă de somn, stres școlar, conflict social. Schimbările repetate pot indica anxietate sau depresie.
- Alege momentul potrivit pentru discuții. Nu în plin conflict, nu în fața colegilor, nu când este deja obosit. Deseori, momentul potrivit poate schimba complet rezultatul. 😊
- Consolidează relația. Încearcă să încurajezi efortul, nu doar performanța.
Când avem nevoie de ajutor specializat?
Semnalele specifice de alarmă pot fi: retragerea severă, schimbările bruște de comportament, scăderea majoră a performanței școlare, discuții cu privire la inutilitatea propriei persoane, auto-vătămare.
Concluzionând, adolescentul nu are nevoie de perfecțiune din partea adulților, ci de prezență. Nu are nevoie de control permanent, ci de ghidaj și încredere. Atunci când alegem să privim această etapă ca pe o creștere, nu ca pe o problemă, putem considera că punem bazele unui adult echilibrat, capabil să își înțeleagă și să își gestioneze emoțiile.
Acest text vă este propus de Laura Pîrvu, consilier școlar la Școala Evrika din Vest.