Anxietatea la copii - de la teama de separare la îngrijorarea legată de performanță
Anxietatea la copii nu este doar o stare de neliniște ocazională, ea poate afecta în mod semnificativ dezvoltarea emoțională, socială și școlară.
În calitate de psiholog, observ că manifestările anxietății diferă între copiii de vârstă primară și cei din ciclul gimnazial. Intervenția timpurie devine astfel esențială pentru prevenirea dificultăților pe termen lung.
De-a lungul activității mele, am observat faptul că la copiii mai mici (6-10 ani), anxietatea poate apărea sub diverse forme:
• teama exagerată de separare de părinți,
• refuzul de a merge la școală,
• teama de a încerca noi activități,
• somn agitat sau coșmaruri frecvente,
• simptome fizice: dureri de burtă, dureri de cap.
La copiii din ciclul gimnazial (11-14 ani) anxietatea apare adesea sub forma:
- îngrijorării excesive legată de performanțele școlare,
- îngrijorării față de relațiile sociale,
- perfecționismului
- fricii de eșec
- izolării sociale
- evitării situațiilor noi. sau prin
- manifestări emoționale precum iritabilitate, tristețe sau schimbări bruște de dispoziție.
Printre cauzele frecvente care pot genera anxietatea copiilor se numără:
• factorii genetici și biologici (predispoziția la anxietate),
• experiențele stresante (conflicte în familie mutări, separări, pierderi de orice natură),
• presiunea educațională,
• presiunea socială,
• modele parentale (copiii care simt anxietatea părinților, pot să o internalizeze mult mai ușor).
Cum putem interveni?
Părinții și profesorii pot sprijini copiii creând un mediu sigur și predictibil, ascultându-i activ și cu răbdare.
Îi putem ghida prin mici trucuri de relaxare, cum ar fi:
- respirația adâncă sau
- jocuri prin care să își exprime emoțiile.
Iar dacă anxietatea devine copleșitoare, un psiholog poate transforma fricile copilului în pași mici, mai ușor de parcurs.
Acest text vă este propus de Laura Pîrvu, consilier școlar la Școala Evrika din Vest.